Scrise sub semnul Apocalipsei din cel de-al Doilea Război Mondial, Jurnalele pariziene aparţin unuia dintre seniorii literaturii germane din secolul XX, alături de Thomas Mann, Robert Musil, Hermann Hesse… În Parisul ocupat, Jünger e detaşat în poziţia administrativă de „cenzor“ al serviciului de contrainformaţii german. Cunoaşte, prin funcţia sa, mai toată elita culturii franceze. În 20 iulie 1944, el apare „la periferia” conspiraţiei cu bombă împotriva lui Hitler pusă la cale de ofiţerii conservatori antinazişti din armata germană. În august 1944 este demis, dar scapă de execuţie. „Observ că mă cuprinde o mânie aparte împotriva oamenilor care și-au utilizat întreaga forţă ca să mă convingă… Când apoi, adesea abia după ani de zile, faptele îşi spun cuvântul, înţeleg că am fost tras pe sfoară de veritabili proxeneţi ai puterii actuale. Ei și-au dichisit târfa, ca să ia chipul adevărului.” — ERNST JÜNGER