Anii tinereții mele

Cititorii care cunosc contribuția lui Winston Churchill la politica mondială, în special în ultima parte a vieții sale, vor fi încântați să regăsească în acest volum autobiografic parcursul timpuriu și anii formatori ai unuia dintre cei mai influenți politicieni europeni ai secolului XX.   Parcurgând acest text pasionant, înțelegem cu ușurință de ce Winston Churchill a fost recompensat cu Premiul Nobel pentru Literatură în 1953. Ironia sa fină, fluența limbajului, talentul descriptiv și acuratețea cu care ilustrează scene de război sau situații politice sunt de neegalat. În Anii tinereții mele, veți avea plăcerea de a vă familiariza cu Anglia epocii victoriene, veți cunoaște contextul social și politic al Imperiului Britanic de dinaintea devastatoarelor Războaie Mondiale și veți fi martori indirecți la evenimente care și-au lăsat amprenta asupra autorului, influențându-i cursul vieții și gândirea.   „Și iată ce doresc să le spun părinților, mai ales celor înstăriți: nu-i dați fiului vostru bani; în măsura în care vă puteți permite, dați-i cai. Nimeni nu a dat niciodată de necaz călărind cai ‒ cu excepția necazurilor onorabile. Nicio oră petrecută în șa nu este irosită. Tinerii s-au ruinat adesea pentru că aveau cai, pentru că au pariat pe cai, dar niciodată pentru că i-au călărit; firește, cu excepția cazurilor în care și‑au rupt gâtul ‒ ceea ce, dacă se întâmplă în timpul unui galop, este o modalitate cât se poate de bună de a muri.”   „Războiul, cândva crud și magnific, a devenit crud și murdar. De fapt, a fost complet stricat. De vină sunt Democrația și Știința. Când acestor doi băgăcioși și încurcă-lume li s-a permis să ia parte la luptele reale, soarta războiului a fost pecetluită. În locul unui număr mic de profesioniști bine pregătiți, care apară cauza țării lor cu vechile arme și cu frumoasa complexitate a manevrelor străvechi, susținuți în fiecare clipă de aplauzele națiunii lor, acum populații întregi, inclusiv femei și copii, se aruncă unii împotriva altora într-o exterminare brutală, și numai o echipă de funcționari cu ochi apoși fac factură pentru măcelar.”   „Cei mai mulți dintre băieți erau mulțumiți și mulți dintre ei au găsit în sălile de clasă și pe terenurile de sport cea mai mare distincție pe care au cunoscut-o vreodată în viață. Nu pot decât să consemnez faptul că eu eram o excepție – fără îndoială, din cauza defectelor mele. Aș fi fost mult mai bun ca ucenic de zidar, m-aș fi descurcat mult mai bine dacă aș fi fost trimis să fac comisioane sau să-l ajut pe tata să aranjeze vitrina unei băcănii. Ar fi fost ceva palpabil; ar fi fost ceva firesc; aș fi învățat mai mult; m-aș fi descurcat mult mai bine. Și aș fi putut să-l cunosc mai bine pe tata, ceea ce ar fi fost o mare bucurie pentru mine.” „În mod sigur, educația prelungită, indispensabilă pentru progresul societății, nu este firească pentru omenire. Este împotriva firii. Băiatul dorește să-și urmeze tatăl în căutarea hranei sau a prăzii. Ar vrea să facă lucruri folositoare, atât cât îi permit puterile. Ar dori să câștige o leafă, oricât de mică, pentru a-i putea ajuta pe cei de acasă. Ar dori să aibă un timp numai al lui, pe care să-l folosească sau să-l irosească după plac. Nu cere decât dreptul de a munci sau de a muri de foame.” - Winston Spencer Churchill