Un parcurs uimitor, plin de succese, de experiențe inedite și exotice, dar și de muncă zdrobitoare și dezamăgiri. Experiența lui Andrei Șerban, emigrant picat din lumea cenușie a comunismului românesc în jungla boemei newyorkeze, momentele deosebite petrecute alături de Peter Brook și de discipolii săi, exercițiile de meditație zazen într-o mănăstire de lângă Tokyo, întâlnirea cu regina Farah a Iranului și cu numeroase personaje ieșite din comun sunt doar câteva dintre punctele de interes ale acestei (auto)biografii. Nu lipsite de picanterie sunt poveștile legate de România, mai ales în cei trei ani petrecuți în fruntea Naționalului bucureștean. Aceste pagini sunt însă marcate de tristețea omului care vrea să-și pună talentul și experiența în slujba țării sale, dar întâmpină aceleași tare care încă otrăvesc spațiul românesc. O carte plină de farmec, umor și melancolie, care ne dă măsura unui mare artist. „De tânăr, ca să mă apăr, fiind vulnerabil, am pretins arogant că pot să mă bizui doar pe mine. Ca să dovedesc că «sunt cineva», am pretins că ştiu tot. Doar treptat mi-am descoperit lipsa de putere, slăbiciunea. Am simţit gustul amar al neputinţei. Şi, paradoxal, recunoscând şi acceptând această realitate, m-am trezit conectat la o forţă nebănuită. În timp, orgoliul nu a dispărut, cum aş fi vrut, dar s-a diminuat considerabil. Am avut noroc să simt acel gust amar al neputinţei... şi să mă doară. Dar nu m-am lăsat învins.” - Andrei Şerban
Cărți,multe cărți.
