Lucian Blaga, Stihuitorul Chiar și atunci când scriu stihuri originale nu fac decât să tălmăcesc. Așa găsesc că e cu cale. Numai astfel stihul are un temei să se-mplinească și să fie floare. Traduc întotdeauna. Traduc în limba românească un cântec pe care inima mea mi-l spune, îngânat suav, în limba ei. * * * Poetul de factură intelectuală Lucian Blaga aliază în puternica sa personalitate o excepţională capacitate de invenţie metaforică, prezentând un nu mai puţin remarcabil dar al construcţiei poeziei. Imaginea ultimă cu care rămânem este a unei lumi în care obiectele trăiesc prin concretul lor material, dar, poate, cu și mai multă forţă iese în prim-plan natura lor emblematică. Acestea par în același timp noi și străvechi, reprezentându-se pe ele însele, dar și un altceva ce le depășește, aproximat în faţa noastră într-un ritual al rostirii, într-o regie a mișcării, într-o anume dispunere scenică. Dar nu libertatea jocului cu emblemele se impune, ci tocmai stricteţea ordinii sale, severa disciplină a unei arhitecturi clasice... În evenimentele sale de extremă stilizare se lasă mereu întrevăzută figura pură a unei realităţi spirituale paradigmatice, pe care o simţim încă foarte aproape de noi. (ION POP)
Cărți,multe cărți.
