Propun acum, dupa o prima incercare de evaluare in Poezia unei generatii (1973), mult lacunara, redusa atunci doar la zece profiluri, ale liricii romanesti din anii ’60, numita astazi „neomodernista”, o harta mai extinsa a aceluiasi teritoriu. Una ce nu poate fi, totusi, completa, imagine a unui timp si spatiu de creatie aproximate intre repere precum gruparea din jurul revistei clujene Steaua si – dincolo de munti – cu numele emblematic al lui Nicolae Labis, autorul Luptei cu inertia, si „momentul Echinox”, ilustrat de tineri poeti ai anilor ’70: adica un parcurs de la „paranteza realist-socialista”, zisa si „proletcultista” a poeziei noastre, la ultima manifestare semnificativa in plan istorico-literar a modernismului. O asemenea intreprindere are astazi riscurile ei, dincolo de imposibilitatea obiectiva de a epuiza lista numelor participante, de toata mana, de la un numar de protagonisti la actorii („actantii”!) cu roluri secundare, convocati totusi ca sa populeze scena, nu toti si nu tocmai ca simpli figuranti. Caci nu e, s-ar zice, momentul cel mai potrivit sa articulezi sinteze sau panorame ample intr-un timp in care si istoria, si critica literara – mai ales cea dintai – sunt puse sub semnul intrebarii, iar intoarcerea spre trecuturi, fie si cele mai apropiate, ale Istoriei mari, este sabotata nu putin de interesul strict pentru un prezent ce nu e in primul rand cel al culturii poetice, cum nu e nici al Culturii in general. Traim, apoi, o ora a extremelor relativizari ale judecatilor de valoare, nu doar in plan estetic, la o cotitura ce este si a civilizatiei Cartii, si care nu prea lasa sa se intrevada curand reasezari pe pozitii mai stabile, de unde un ochi cu ambitii triunghiulare sa puna cat de cat ordine in miscarea spectaculos-browniana a actualitatilor de tot felul si a imaginilor despre ele. Cu cat va trece timpul, posibilitatea si probabilitatea unor astfel de perspective va fi tot mai mica, si nu numai din pricina inmultirii micilor-marilor tinte de atins in campul de tragere. Rabdarea aducerii aminte nu e cea mai evidenta insusire a omului zilei de azi, fie el si critic literar, iar noile varste poetice par a creste dezinvolt pe un teren ale carui stratificari geologice sunt tot mai putin luate in seama. Autorul acestei carti mai crede, insa, ca ele sunt importante, ca reactivarea, fie si pe suprafete relativ restranse, a memoriei culturale, in speta poetice, e chiar vitala pentru existenta creatiei de astazi si din viitor. - Ion Pop Proiect editorial dedicat Centenarului Marii Uniri, aparut sub egida Bibliotecii Judetene „Octavian Goga” Cluj si a Muzeului National al Literaturii Romane din Bucuresti Ilustratia copertei: Vasile Gorduz, Conversand cu iarba, 20x24x15, bronz, 1982
Cărți,multe cărți.
