Fantoma lui Pessoa bantuie Lisabona si n-ar trebui sa te miri prea mult, daca, plimbandu-te prin marea si legendara metropola, te-ai trezi cu el langa tine iesind dintr-o straduta ori din vreun coltisor de strada, dintr-o cafenea? (?)
Cand citesti biografia lui Fernando Pessoa in diverse texte ad-hoc, limitata la evenimentele, de obicei, exterioare (prefete, postfete, tabele cronologice, site-uri consacrate scriitorului, dictionare, enciclopedii, marturii, articole ocazionale etc.) si o compari cu viata marelui scriitor perceputa, prin diferite grile de lectura critica, de ochiul exegetilor (atenti si la sensurile ascunse in opera) ? in lucrari ce se revendica de la genul biografic consacrat -, ti se impun, aproape de la sine, doua remarci cu caracter de bun-simt critic. Prima e ca biografia lui Pessoa nu se poate citi nici superficial, nici repede. A doua e ca biografia lui Pessoa nu e o biografie. (?)
Tot ceea ce inventeaza, in plan poetic, heteronimia se afla intr-un santier complicat si care nu s-a inchis, unde prolificul parinte heteronim n-a facut ordine. Pare ca heteronimia l-a surprins pur si simplu, ca Pessoa nici n-a premeditat-o, nici nu i-a calculat consecintele. Or heteronimia creeaza o situatie noua in interiorul poeziei: legaturile poemului, ale ontologiei, ale metafizicii si ale filozofiei se prezinta ca putand fi pozitiv reinnodate. "Morala? pe care o deslusim in aceasta inventie a lui Pessoa e ca exista, cu adevarat, o sarcina a poemului in ceea ce priveste metafizica si ca aceasta sarcina e dubla: pe de o parte, criticarea metafizicii, pe de alta parte, conservarea ambitiei ontologice. - Gheorghe Iorga
Cărți,multe cărți.
