Cartea de faţă reuneşte un număr de pagini dedicate de-a lungul anilor aşa-numitei „Şcoli critice de la Geneva”, adică unei grupări de oameni ai Literelor care, avându-l ca punct de pornire şi reper central pe Marcel Raymond, autorul celebrei cercetări asupra poeziei europene moderne, De la Baudelaire la suprarealism (1933), s-au asociat spiritual pe terenul comun al teoriei şi lecturii specializate, situată sub formula „criticii de identificare”: a identifica, pe de o parte, universuri imaginare cristalizate de „obsesii modelatoare” specifice, viziuni despre lume puternic individualizate, dar ţintind şi un grad cât mai înalt (sau mai adânc) de apropiere faţă de conştiinţe producătoare – o relaţie empatică cu textele vizitate, pe făgaşul unor investigaţii de fenomenologie şi hermeneutică literară, urmând trasee care duc de la „simpatia pătrunzătoare” şi „intuiţia globală” a sensurilor operei, la investigarea sistematică a universurilor articulate de fiecare creator. De la Albert Béguin, coleg şi prieten al lui Marcel Raymond, la Georges Poulet, Jean Rousset, Jean Starobinski şi la parizianul Jean-Pierre Richard (dar şi cu ecouri peste Ocean) aceste spirite afine au conturat în timp – cu un apogeu în anii ’70-’80 ai secolului trecut – un centru intelectual iradiant, sensibil la evoluţia spiritului vremii, într-o epocă imediat post-structuralistă, deschisă spre toate marile domenii ale gândirii şi sensibilităţii contemporane.
Cărți,multe cărți.
