Fina Birulés se folosește de orice oportunitate în procesul de scriere pentru a merge în căutarea acelei povești care să susțină înțelegerea fiecărui concept și să ne sprijine s-o urmărim în reflecțiile sale. Acesta este unul dintre lucrurile care mă seduce cel mai mult atunci când o ascult sau o citesc, faptul că ne însoțește de-a lungul drumului, că ne invită să parcurgem cea mai complicată gândire fără să ne înece în referințe abstruse, prin desfacerea cochiliei de complexitate cu ajutorul unei serii de reflecții care se leagă ușor datorită capacității ei de a trasa un drum, rareori într-o singură direcție. […] Odată cu Birulés ne reîntâlnim cu (deja inseparabila) Hannah Arendt, Simone de Beauvoir, Simone Weil; le redescoperim pe Jeanne Hersh, Sarah Kofman sau Rachel Bespaloff, gânditoare-auctoare poate mai puțin cunoscute (și las „c”-ul etimologic ca un indiciu- urmă a etimonului latin augere și, prin urmare, ca dovadă că a gândi-a scrie este a face-a acționa); o admirăm pe Françoise Collin (una dintre profesoarele ei); și, mai presus de toate, o simțim (în toate sensurile verbului) pe Fina Birulés. (Meri Torras i Francès)
Cărți,multe cărți.
