În cercetările de față am evidențiat în permanență faptul că basmul este un sit de arheologie spirituală . Pe cât ne-a stat în putință , ne-am ferit de asocieri inutile, marele pericol al speculației , dar nici nu le-am exclus pe cele evidente . Articolele, acum capitolele acestei lucrări , au abordat din diferite perspective lumea basmului, psihologică (psihologia abisală a lui Jung), istorico-religioasă , socio-antropologică , ocultă , magică și demonologică , fără teama unei „critici de amvon”. Îndrăzneala de a lua în considerare posibilitatea că personalitatea zmeului basmic să fie istoric inspirată de cea a unui zeu semit solar sau afirmația că eroul, rareori un personaj bon-nom și dezinteresat de câștig – cum greșit îl considerăm prin asociere cu variantele mitice elene care „au inspirat” construcția personajului – poate încruntă sprâncenele celor care încă își fundamentează cercetările plecând de la vechile tipare de interpretare.
Cărți,multe cărți.
