„Am plecat de la sînul tău cu o zi înainte de a împlini 26 de ani. Om făcut, dar prea semănam cu tine. În timpul cît am fost plecat am învăţat multe lucruri care m-au schimbat puţin. Au fost momente în viaţa mea cînd te-am urît, momente cînd mi-ai fost indiferentă şi momente cînd te-am iubit şi mai mult ca înainte de a te părăsi. Încăpăţînată cum eşti, tu nu m-ai părăsit niciodată. Dimpotrivă, m-ai persecutat cu iubirea ta în numele unui trecut numai al nostru. Am învăţat că aşa face o mamă. Şi că eu, ca fiu, nu pot să mă sustrag iubirii tale. Ţara ţi-o porţi în suflet oriunde ai fi, te urmăreşte obsesiv, chiar şi atunci cînd crezi că nu o mai vrei. Ai încercat şi tu să te schimbi, dar încă nu ţi-a reuşit prea bine. De aceea, după atîta amar de vreme, îţi întorc respectuos amintirile noastre, aşa cum le-am purtat eu prin lume. M-au ajutat să mă schimb. Sper să te ajute şi pe tine. Ştiu că ai nevoie.” (Teodor Flonta, aprilie 2018, Hobart, Tasmania) „Cartea a fost pentru mine o revelație. Și va fi – n-am nicio îndoială − și pentru cei care o vor citi de acum înainte. Autorul, originar din România, povestește fapte de un dramatism zguduitor, trăite de el și familia lui, în timpul comunismului. Scris cu un remarcabil talent literar, uneori în engleză, alteori în italiană, cu o conștiinţă morală clară, acest roman non-fiction a fost tradus admirabil în română de prietenul său din studenție, Paul Budimir.” (Alex Ștefănescu)
Cărți,multe cărți.
