În Memoriile unui bătrân crocodil veţi descoperi un Tennessee Williams care nu are cum să nu vă cucerească: o personalitate puternică, dificilă şi autodistructivă care nu se menajează absolut deloc, nu ascunde nimic sub covor şi nu are nici un moment tentaţia de a-şi cosmetiza viaţa spectaculoasă, scandaloasă şi plină de excese. Cu o sinceritate şi o relaxare pe alocuri aiuritoare, ne sunt livrate pe tavă toate slăbiciunile unui personaj ieşit din comun: homosexual declarat, cu relaţii tumultoase, alcoolic, dependent de amfetamine şi de barbiturice, depresiv, paranoic, obsedat de opera lui. Umorul contaminant, ironia şi autoironia impregnează toate scenele picante şi le salvează de exhibiţionism, imprimându-le un ton just. Nu lipsesc din povestea acestei vieţi nici momentele de maximă intensitate emoţională, cum ar fi, de pildă, relaţia specială pe care o are cu sora lui, Rose, bolnavă psihic, sau moartea partenerului său Frankie, cu care a trăit paisprezece ani intenşi. La fel cum nu lipsesc nici relatările savuroase despre prietenii lui, unul mai celebru ca altul: Gore Vidal, Truman Capote, Elia Kazan, Marlon Brando, Vivian Leigh, Anna Magnani sau Elizabeth Taylor. Tennessee Williams din aceste memorii nu pretinde niciodată că este altcineva decât ceea ce este şi nu pretinde niciodată că are de oferit lecţii de viaţă. Poate că singura lecţie la care ar trebui să medităm la finalul acestei lecturi este că „Dumnezeu nu vine când îl chemi, dar întotdeauna vine la timp.”
Cărți,multe cărți.
