Unii președinți americani, precum Thomas Jefferson, au murit înglodați în datorii, după ce au dat chix în afaceri, alții, ca Donald Trump, au epatat cu banii și proprietățile lor, de pildă fabulosul domeniu Mar-a-Lago din Florida, jonglând inspirat adeseori cu procedurile de insolvență și faliment, dop ce, oricum, moștenise 413 milioane de dolari de la propriul părinte. Nici JFK nu a dus-o tocmai rău, fiindcă și tatăl lui, Joseph Kennedy, i-a lăsat o avere considerabilă, în schimb Bill Clinton a cam sărăcit după numeroasele procese pentru care a trebuit să-și plătească din greu avocații în urma scandalurilor sexuale în care a fost angrenat, astfel că, plecând de la Casa Albă, a făcut rost de extra money ținând cuvântări motivaționale plătite cu minimum 100.000 de dolari. Finanțele familiei și-au revenit când soția lui, Hillary, a încasat 14 milioane de dolari ca avans pentru o carte autobiografică. Dacă Herbert Hoover (președinte între 1929-1933) a investit cu succes în niște mine de argint în Birmania, Lyndon B. Johnson s-a bazat pe averea soției, care provenea dintr-o familie texană înstărită. În schimb, Harry Truman era atât de sărac încât pentru el a fost creată, de milă, pensia prezidențială...
Cărți,multe cărți.
