Tratatul de metafizică este o carte profundă şi originală. Ideea fundamentală a cărţii, susţinută de o argumentaţie riguroasă şi exemplificată într-o manieră erudită, este aceea a prezenţei în univers a unei realităţi suprasensibile, atemporale şi identice cu sine în permanenţă, a unei scheme abstracte de funcţionare, a unui program „genetic” responsabile de formarea unui set de criterii şi legi care determină principalele manifestări ale lumii în care trăim. Această realitate (fiinţa, în termeni filosofici) îşi extinde influenţa şi asupra vieţii omului, guvernând, într-o măsură semnificativă, chiar şi gândirea şi limbajul acestuia. Departe, însă, de a se închide în sfera ei de determinări şi de a exercita un presupus autoritarism universal, fiinţa permite, în limitele, flexibile de altfel, pe care ea însăşi le-a trasat, intervenţia devenirii, a schimbării, a transformării, precum şi apariţia diferenţelor consubstanţiale acestora din urmă. Universul (cu toate fiinţările sale, inclusiv cu fiinţarea umană şi cu atributele gândirii şi ale limbajului specifice ei) ar fi, aşadar, o rezultantă a acţiunii conjugate a fiinţei şi a devenirii, o expresie a inter-relaţionării lor.
Cărți,multe cărți.
