„Evenimentele din decembrie 1989 au devenit cea mai mare enigmă a istoriei României. Nici trecutul național, nici cel universal nu duc lipsă de astfel de fapte nedeslușite, și ele fac obiectul încercărilor numeroase de a le descâlci spre deliciul cititorilor. Față de toate aceste enigme, evenimentele din decembrie 1989 au particularitatea de a fi cele mai recente și de a se fi desfășurat sub ochii a milioane și milioane de oameni. De multe ori, misterul desfășurărilor din România de la sfârșitul anului 1989 este comparat cu cel care învăluie asasinarea președintelui John F. Kennedy, uitându-se însă că, în acest caz, Comisia Warren a dat, totuși, o explicație coerentă (Lee Oswald este unicul vinovat). Adevărată sau nu, această versiune își are articulația ei logică, întocmai ca și geometriile neeuclidiene, care sunt întemeiate pe principiul că prin punctul exterior al unei drepte se pot duce o infinitate de paralele sau, dimpotrivă, nici una, deși linia de tramvai ne arată corectitudinea postulatului lui Euclid (prin punctul exterior al unei drepte se poate duce o singură paralelă). Explicațiile - multe – oferite de bogata bibliografie consacrată evenimentelor din decembrie păcătuiesc prin lipsă de coerență, întrucât ele nu pot oferi o explicație, și logică, și sprijinită pe surse incontestabile. Piatra de încercare a oricărui scenariu rămâne desigur problema teroriștilor „nevăzuți, necunoscuți”. Cartea domnului Viorel Domenico, Ceaușescu la Târgoviște (22-25 decembrie 1989) nu este o nouă încercare de explicare a evenimentelor din decembrie 1989, ci o culegere de mărturii, ce se plasează în continuarea excelentului său volum, După execuție a nins (București, Ed. Militară, 1992).” acad. Florin Constantiniu, București, 1998
Cărți,multe cărți.
