“Acest text, deși scris în închisoare între 1980 și 1981, este extraordinar de branché, așadar legat de o literatură contemporană internaţională care tocmai în acei ani se interoga în privinţa crizei concepţiei progresive și progresiste a timpului, și – în aceeași vreme – cu totul în interiorul problemelor mișcării, în privinţa crizei și a manifestării așteptărilor și dorinţelor sale revoluţionare. Era vorba, prin urmare, de a înţelege de ce liniaritatea temporală a perspectivei socialiste se află în criză și cum, înăuntrul crizei postmoderne, acea cupiditas comunistă (și determinaţia sa „distopică”) ar putea să-și regăsească un loc. În ciuda înfrângerii militare, în Italia, și în ciuda colapsului de-acum definitiv al sistemului socialist în lume, direcţia de cercetare a mișcării, în „laboratorul Italia”, nu era încă frântă.” Sursă: Tact
Cărți,multe cărți.
