Fiara şi suveranul, ultimul dintre seminariile ţinute de Jacques Derrida la École des Hautes Études en Sciences Sociales din Paris, din toamna anului 2001 până în primăvara anului 2003, este o scriere în acelaşi timp experimentală, dar reţinută, care nu forţează, care este interesată de pedagogic, de a pune la dispoziţie toate elementele şi de a nu avansa, decât cu mare prudenţă şi rigoare, în chip infinit responsabil, ipoteze. S‑ar putea ca publicarea postumă a filosofării pedagogic‑ orale, adică dezvăluirea scripturalităţii rostirii, să aşeze gândirea lui Jacques Derrida într‑o nouă poziţie, relansând‑o potrivit noii „situaţii ontologice” post‑vieţuitoare a semnatarului ei.
Cărți,multe cărți.
