Cărţile lui Lucian Boia sunt mai mult decât reelaborări polemice, în sensul demitologizării şi înlăturării locurilor comune din istoria şi, implicit, din mentalitatea românească. Miza reală o reprezintă scrierea unei istorii europene comune, dincolo de prejudecăţi şi de teoriile general acceptate. Iar cartea de faţă constituie expresia sintetică, necesară şi lămuritoare, a ideilor de până acum ale autorului, având ca tematică principală ceea ce el numeşte „evenimentul fondator al lumii în care trăim”. Primul Război Mondial rămâne, prin problematica morală, prin amploarea fenomenului şi prin consecinţele dezastruoase, materializate nemijlocit în cea de-a doua conflagraţie mondială, una dintre cele mai zguduitoare drame din istoria modernă. Sistemul de la Versailles rămâne actul de naştere al Europei din zilele noastre. La ce bun să rediscuţi vinovăţiile sau responsabilităţile, deja de mult stabilite şi chiar asumate? De ce ar fi potrivit să se rescrie „semantica” urmărilor imediate sau cu bătaie foarte lungă? Are rost să-i identificăm pe învingători şi pe învinşi, când poate, de fapt, Europa a fost marele perdant? Dacă ne dorim ca istoria acestui continent să însemne mai mult decât o simplă juxtapunere de istorii naţionale, fiecare rodându-şi şi reciclându-şi, între propriile graniţe, propriile mituri şi „idei de-a gata”, e necesar să facem, cu obiectivitate şi cu deschidere, exerciţii de imaginaţie precum această carte, să căutăm implicaţiile mai profunde ale întâmplărilor şi să găsim un echilibru în interpretare. În mod cert, Primul Război Mondial ne determină să privim lucrurile şi întreaga noastră evoluţie cu mai multă înţelepciune.
Cărți,multe cărți.
