„Iată cartea anului în domeniul teoriei cinematografice. Probleme fundamentale pentru acest domeniu sunt abordate de Christian Ferencz-Flatz cu instrumentarul filosofiei fenomenologice, dar într-un dialog permanent cu alte școli de gândire care au modelat istoria reflecției despre cinema. Acest volum de teorie cinematografică poate fi citit la fel de bine ca o colecție de studii critice – cu deschidere spre probleme teoretice mai largi – despre cinemaul românesc recent. Chestiuni discutate aprins, dar rareori cu rigoare, în mediile cinematografice și cinefile românești ale ultimilor ani – relația dintre ficțiune și nonficțiune, direcții „bune” și „rele” în filmul documentar, problema filmului „autoreflexiv” –, își găsesc elucidări elegante în aceste eseuri. Analiza la care supune Ferencz-Flatz strategiile scenaristice și regizorale desfășurate de Cristi Puiu în Aurora – strategii care fac ca evenimentele povestite și motivațiile personajelor participante la aceste evenimente să fie greu inteligibile – este nu doar mai meticuloasă decât orice altă analiză întreprinsă până acum, dar are șanse mari să fie indepasabilă. Tot așa, atunci când discută critic soluțiile la care a apelat regizorul Radu Jude în Aferim!, pentru a-și problematiza propriul demers de reconstrucție cinematografică a unei alte epoci istorice, Christian Ferencz-Flatz acoperă acest aspect al filmului cu o luciditate și cu un grad de completitudine fără precedent.” Andrei Gorzo
Cărți,multe cărți.
