„Exist ă lucruri în Arta Actorului la care nu exist ă r ă spunsuri general valabile – în primul rând din cauza individualit ăț ii, apoi exist ă lucruri care au o practic ă general valabil ă , ambele extreme rezumându-se la paradigma „meseriei” – este sau nu este o meserie? Nu ș tim. Arta Actorului este diferit ă de Arta Filmului sau de Arta Spectacolului, dar putem vorbi de actorie chiar prin spectrul neprofesionistului (iar exemplele sunt multiple). Buc ă t ă ria intern ă a actorului este un subiect de discutat dac ă vorbim de analiz ă sau teorie, dar atâta timp cât expresia exterioar ă a Artei Actorului este cea dorit ă , poate rezulta c ă metoda folosit ă a fost una cu rezultate – a ș a cum spunea Ion Cojar „orice metod ă d ă rezultate, este o metod ă ”. Dialogurile din această carte sunt dialoguri cu profesioniști, sunt dialoguri venite din studiu sau cursuri, sunt dialoguri menite să ridice întrebări, nu să ofere răspunsuri și, mai ales, să arate trei metode diferite (și paradoxal asemănătoare) de abordare a acestui domeniu – fiecare în relație proprie cu sine, cu gânduri sau întrebări aplicate, cu tendințe și impresii formate din experiență. În speranța unei lecturi line, în speranța unei lecturi plăcute, menționez doar (de la început) că nu este o carte care se adresează doar specialiștilor, ci tuturor celor care încearcă să micșoreze distanța dintre sine și sine, tuturor care au întrebări despre sine și cum funcționează măștile noastre de actori în raport cu aproapele sau cu societatea.” (EMANUEL PÂRVU)
Cărți,multe cărți.
