„Energie, energie, energie!” Recunoașteți personajul? Regizor cu state vechi – mai bine de două decenii -, în experimentul din teatrul românesc. Cu vreo trei ani în urmă, își punea în cap să facă un spectacol politic. Premiera a avut loc la două decenii de la izbucnirea Revoluției. La Teatrul Național Timișoara, Iulius Caesar avea să se transforme într-o meditație transistorică asupra schemelor politice și a jocurilor de putere rămase aproximativ identice de câteva mii de ani încoace. Mai poate artistul să schimbe ceva în Cetate? Mai ales dacă Cetatea se află în România? Iată întrebarea pe care și-o pune Alexander Hausvater. Autoarea volumului Despre dictatori și alți demoni. Iulius Caesar, jurnal de repetiții, Cristina Rusiecki, colectează mostre din nașterea spectacolului politic Iulius Caesar. Cinci săptămâni de ochi holbați la repetiții și de urechi ciulite la artiști. Ce cred actorii despre personaje, de-a ce se joacă, ce îi enervează, ce distracții își mai găsesc… chiar o colecție de mici momente de sublim. Cei din echipă reacționează la problemele zilei, dar și la cele din repetiții. Cristina Rusiecki propune o carte vie care ia pulsul tuturor. De la reflecțiile despre dictatură la reflecțiile despre… cura de slăbire! Plus inerentele glumițe de la repetiții. Lor li se adaugă importante probe din măruntaiele creației filtrate în jurnalele unora dintre actorii participanți la spectacol, Ana Maria Cojocaru, Corina Dohanici, Doru Iosif și Cătălin Ursu. Dar creierul tutelar, cu cea mai mare deschidere și poftă de a-și exprima și traduce intențiile artistice, rămâne, indubitabil, regizorul Alexander Hausvater. Cum se naște un spectacol de teatru politic în vremuri tulburate politic? Despre dictatori și alți demoni. Iulius Caesar, jurnal de repetiții oferă câteva dintre posibilele răspunsuri.
Cărți,multe cărți.
