„În semn de recunoștință față de prietenii care binevoiesc să citească poveștile mele despre mătuși, mă gândeam să le bucur ochii cu chipurile vajnicelor doamne, acum trecute cu toate în neființă. Ideea nu-mi venise chiar așa, singură, ci mai curând ca urmare a drasticelor sâcâiri ale colegilor, care, nu știu de ce, își închipuie că mase mari de cititori vor întâmpina cu entuziasm inițiativa, generând o popularitate pe cât de bruscă, pe atât de fulminantă a ziselor mătuși. Pronia, acea entitate azi contestată, dar care are uneori plăcerea malițioasă de a da semn de viață, mi-a amintit că am pe undeva prin casă niște albume cu poze vechi de vreo sută de ani, înfățișând personaje neistorice, riscând așadar prea puțin să fie recunoscute și putând fi astfel date publicității. Aveam cu ce să ilustrez poveștile mătușilor! Am decis să le mai adaug și câteva fotografii ce figurează și într-un album pe care proprietara l-a dăruit Bibliotecii Academiei, deci le-a făcut publice, precum și vreo două, trei portrete de mătuși despre care știu sigur că nu vor deranja urmașii. Veți găsi, deci, în carte imagini inedite ale vieții de altădată a unor doamne, printre care și unele ce înfățișează chiar celebrele mătuși. Poate că, în zilele noastre atât de agitate și de solicitante, se vor găsi cititori dornici să-și petreacă un ceas de tihnă cufundați în priveliștile unei istorii aproape uitate. Sau poate că nu...” Silvia Colfescu
Cărți,multe cărți.
