Hermes Trismegistos

George Robert S. Mead (1863−1933), un savant de mare intuitie si patrundere, ale carui activitati literare sunt cuprinse intre secolele XIX‒XX, trebuie privit ca un pionier de prim rang in domeniul studiilor gnostice si hermetice. C. G. Jung insusi a facut o calatorie speciala la Londra in ultima perioada a vietii lui Mead spre a-i multumi pentru munca sa de pionierat in traducerea si comentarea corpusului de scrieri gnostico-hermetice. Ceea ce Jung pretuia la Mead nu era numai eruditia sa remarcabila si intrebuintarea plina de eleganta a limbii engleze, ci mai ales afinitatea sa catre experienta gnozei. Mead a scris despre vechile carti de intelepciune din interior, ca sa spunem asa, iar in aceasta privinta el semana mult cu Jung. Istoria cercetarii hermetice moderne este una sinuoasa. Pana in ultima parte a secolului al XIX-lea literatura hermetica era privita mai ales ca un fals realizat de neoplatonicieni. In perioada 1850-1860 savantii au inceput sa puna la indoiala aceste idei. La inceputul secolului al XX-lea, Reitzenstein a publicat traducerea sa la Poimandres si a dovedit ca scrierile hermetice tin de spiritualitatea helenistico-egipteana. Mead s-a alaturat fara echivoc noii perspective si pana la urma s-a dovedit ca a avut dreptate. Probabil ca cel mai mare merit al lui George Robert Mead a fost capacitatea sa de a discerne sensul launtric si spiritual al scrierilor hermetice si gnostice. Spiritul sau inflacarat a patruns in miezul experiential al acestor scrieri vechi si a observat acolo un mesaj atemporal ce afirma potentialul uman de transformare si patrunderea suprema a transcendentei. Pentru aceasta, chiar mai mult decat pentru eruditia sa, ii datoram lui George Robert Mead recunostinta noastra. Stephan A. Hoeller, Introducere la The Hymnes of Hermes „Ca se pot trage alte concluzii din riturile si miturile misterice a fost in orice caz perspectiva unei traditii a misticilor evrei si crestini timpurii pe care Hipolit ii numeste naaseeni. Acesti gnostici sustineau ca crestinismul, sau mai degraba Vestea cea buna a lui Hristos, era exact implinirea doctrinei launtrice a institutiilor misterice ale tuturor popoarelor; iar telul tuturor acestora era revelatia Misterului Omului.” „Thot Hermes a fost pentru egipteni, din cele mai vechi timpuri, revelatorul intregii intelepciuni vechi si ascunse; el era par excellence autorul tuturor scrierilor sacre si scribul zeilor.” „Nu cautati Cetatea Celui ce este in locurile de pe pamant, caci nu-i facuta din lemn si pietre, ci [cautati-o] in sufletul ce nu poarta razboi, ci le daruieste celor cu vederea ascutita o viata contemplativa si pace.” „Cel nascut a doua oara prin initiere, imbracat cu putere si incoronat cu lumina, traverseaza salasurile sau scenele fostei sale slabiciuni, pentru ca acolo sa discearna, prin propria sa perceptie iluminata, cum este «Osiris care indeplineste echilibrul Celui ce stapaneste cerurile»; sa exercite in libertatea sa cereasca voia sa creatoare; si sa se bucure de suferinta care i-a adus Iluminarea si Stapanirea.” George Robert S. Mead Cuprins I. Ramasitele literaturii trismegiste Literatura trismegista existenta 7 Manuscrisul original al Corpusului trismegist 9 II. Toth, Stapanul Intelepciunii Thot (Tehuti) 12 Thot, dupa Pietschmann 13 Cele trei grade ale Misteriilor egiptene 15 Thot, dupa Reitzenstein 15 Thot, dupa Budge 16 Titlurile divine 16 Simbolurile si numele lui 17 Altarul lui Thot 19 Thot si cei opt insotitori ai sai 19 Casa Navodului 20 Thot Logosul 24 Cuvintele lui Thot 25 Thot si osirificatul 26 Thot Masuratorul 27 Titlul „De trei ori mare” 27 Suprematia lui Thot 27 Perspectivele unui mistic savant 28 Natura spirituala a traditiei launtrice a intelepciunii egiptene 29 Pamantul Sfant al Egiptului si initiatii sai 29 Thot Initiatorul 30 Unele dintre doctrinele de initiere 32 Templele initierii 33 Misterul Nasterii lui Horus 34 „Cartea Stapanului” 35 Treptele Caii 36 Un studiu lamuritor 38 III. Cultul popular teurgic al lui Hermes in papirusurile magice grecesti „Religia lui Hermes” 39 I. O invocatie catre Hermes ca fiind mintea cea buna 40 II. O invocatie catre stapanul Hermes 42 III. O invocare catre stapanul Hermes 43 IV. O invocatie catre Thot ca Logos 45 V. O invocatie catre Hermes ca lumina spirituala 46 VI. Ritualul mistic al flacarii 48 VII. O rugaciune de consacrare 52 IV. Principala sursa a literaturii trismegiste dupa Manethon, inalt preot al Egiptului Hermes, la inceputul perioadei elenistice 53 Petosiris si Nechepso 54 Manethon cel iubit de Thot 55 Scrisoarea lui Manethon catre Ptolemeu Filadelful 56 Importanta marturiei lui Manethon din „Cartea lui Sothis” 58 Este „Sothis” o contrafacere? 59 Respingerea argumentelor 60 Tinutul siriadic 61 Stela lui Hermes 63 Fiii lui Set‑Hermes 64 Epitetul „De trei ori foarte mare” 66 Indiciul lui Griffiths 68 Cea mai veche literatura trismegista 70 Philon din Byblos 71 Sunt „Istoriile feniciene” un fals? 72 Sanchuniathon si Cartile lui Hermes 73 V. Un prototip egiptean al trasaturilor principale ale cosmogoniei din „Poimandres” „Poimandres”– cateva aspecte critice 76 Un prototip al cosmogenezei sale 77 Rugaciune catre Ptah 78 Ptah‑Thot Cel Intelept 79 Sincretism egiptean (1000 i. Hr.) 81 Doctrina din „Poimandres” comparata cu cea a prototipului sau 82 Doctrina Omului 84 VI. Mitul Omului in Misterii Traditia gnostica 85 „Philosophumena” lui Hipolit (Hippolytus) 86 Naaseenii 87 Analiza relatarii lui Hipolit despre scrierea naaseeana 88 Introducerea lui Hipolit 90 Materialul pentru recuperarea documentului elenistic original 93 Concluzia lui Hipolit 128 Concluzia analizei 133 Comentatorul elen 134 Autorii straturilor evreiesc si crestin 135 Zosimos si doctrina despre Anthrōpos 136 Philon din Alexandria despre doctrina Omului 137 VII. Philon din Alexandria si teologia elenistica Despre Philon si metoda sa 139 Marea importanta a scrierilor sale 143 Despre Misterii 144 Despre cununia sacra 152 Despre Logos 159 Fiul lui Dumnezeu 161 Adevaratul Inalt Preot 162 Fiul tanar si Fiul batran ai lui Dumnezeu 163 Totusi Dumnezeu este unul 164 Logosul este Viata si Lumina 165 Viziunea divina 166 Fiii lui Dumnezeu de pe pamant 167 Cetatea lui Dumnezeu 168 Umbra lui Dumnezeu 169 Adevaratul Pastor 171 Scara „cuvintelor” 172 Logosul, Soarele spiritual 173 Discipolii Logosului 175 Raul Logosului Divin 176 Ierusalimul de sus 176 Logosul este precum mana si samanta de coriandru 178 Logosul este Pupila Ochiului lui Dumnezeu 179 „Nu numai cu paine va trai omul” 179 Logosul Mijlocitor 180 Sistemul unitiv al lui Plotin 182 Neamul lui Dumnezeu 183 VIII. „Hermas” si „Hermes” O anticipare 185 „Pastorul lui Hermas” si critica 186 Introducerea la „Hermas pastoral” 186 Comparatie cu „Poimandres” 187 Reprezentarea simbolica populara a Pastorului 188 Numele „Hermas” 189 O forma timpurie a lui „Poimandres” 189 Muntele sfant 190 Elemente „gnostice” 191 Viciile si virtutile 191 Data timpurie a lui „Hermas” original 192 Teoria dependentei trebuie folosita cu precautie 192 Viziunile lui Crates 194 „Cei multi”, crestini de rand si „cei putini”, gnostici 195 Povestirea egumenului Olympios 196 Cuvant final despre „Hermas” 197 IX. Despre doctrina Eonului Traditia orfica a genezei Oului Lumii 200 Comentariu 203 Gnoza setiana 203 „Eonul mithraic” 208 Data posibila a originii doctrinei elenistice a Eonului 210 Abraxas 210 Sarbatoarea lui Eon 211 Chintesenta si monada 212 Despre originea elenistica a eonologiei 213 Eonul Logos 214 Cultul roman al lui Saeculum provenit din Egipt 214 Imensitatile eonice din Egipt 215 Un cantec de lauda catre Eon 216 Eonul demiurgic 217 Eonul in literatura teurgica 217 X. Cele sapte regiuni si insusirile lor Macrobius despre „Coborarea sufletului din inaltul universului in adancurile pamantului” 219 Traditia lui Servius 223 Critica marturiilor 223 Hebdomada „ofita” 226 Forma mai simpla a gnozei trismegiste 226 Despre Leviathan si Bĕhēmōth 227 „Gardul de Foc” 230 XI. Platon: Despre metempsihoza Sufletul si Misteriile sale in dialogul Phaidros 232 Plotin despre metempsihoza 236 Proclos despre coborarea sufletelor in naturile lipsite de ratiune 237 XII. Viziunea lui Er Er, fiul lui Armenios 239 Din Misterii 240 Cilindrul 241 Viziunea 241 Comentariu 247 XIII. Despre Crater sau Cupa Craterul la Platon 250 Viziunea lui Arideos 252 Originea simbolului ce trebuie cautata in traditia orfica 254 XIV. Discipolii lui Hermes Cel de trei ori foarte mare Ptah, Sekhmet si Imhotep (Asclepios) 256 Nefertum 257 Imhotep‑Imuth‑Asclepios 258 Thath‑Tat 259 Incarnarile lui Thot 260 Discipolii Stapanului Hermes la Petosiris si Nechepso 261 Tosothrus‑Asclepios 262 Imuth‑Asclepios maestrul zidar si poet 263 Esculap tamaduitorul 264 Asclepios in traditia trismegista 266 Despre Ammon 267 Profet si rege 267 Amenhotep‑Asclepios 269 Grupul sacru de patru 269 Iacov, Ioan si Petru 270 Triada de discipoli 271 Khnum, Daimonul cel Bun 271 Osiris, discipolul lui Agathodaimon Cel de trei ori foarte mare 272 Mintea‑Logos Daimonul cel Bun 273 Khnum Mintea Buna, Eonul 274 Isis, Stapana intelepciunii, eleva lui Hermes de trei ori foarte mare 274 George Robert Mead Schita bio-bibliografica 276 Bibliografie selectiva 278