Într-un foc de tabără afli imaginea unei vieți. Pregătirea rugului, aprinderea focului, izbucnirea lui, flăcările înălțate până la cer, scânteile jucăușe care plutesc, precum o puzderie de licurici, deschiderea întru taină a celor din jurul lui... La sfârșit, jarul cu lumina lui pâlpâitoare, adunând în el povestea arderii entuziaste și jubilatorii, a comunicărilor stârnite. Chiar și după stingere, focul rămâne aprins în inimile bucurate ale celor ce l-au vegheat. Se adaugă întru înveșmântarea în lumină a ființei. Apostolul Iubirii ne spune cum Hristos îi așteaptă la mal pe apostoli cu „jar pus jos şi peşte pus deasupra, şi pâine” (Ioan 21, 9). Jar, pește, pâine – toate preparate de El, toate cu încărcătură testamentară. A fost tabăra tihnită a unei ultime cine a lui Hristos cu ucenicii Lui. O cină a Învierii, ca și cea de la Emaus. Din cuprins:De ce merg la biserică...Câte ceva despre suferința noastră cea de toată viațaSub pecetea CruciiTainic și smerit se arată Pruncul Hristos în fiecare pruncNaşterea Domnului – copilărie și poezieÎnvierea – pragul unei lumi voioase, a frumuseții mântuite și a tainelor supreme...Foc de tabără cu Hristos înviat la malul măriiDuhul Sfânt, Inspiratorul frumuseții și al oricărei înțelepciuni
Cărți,multe cărți.
