Cel mai tînăr în spirit comentator al producției cinematografice românești din ultimele decenii, cel mai constant, mai efervescent, mai radical e bravul octogenar Valerian Sava (născut pe 9 august 1934), acuși nonagenar, un veritabil fenomen de energie longevivă, și anume cu menținerea intactă a deschiderii spre cele mai noi experiențe creative din domeniu. Cronicar de film de lungă cursă, ani buni redactor chiar la revista-fanion, cu titlu generic, Cinema, Valerian Sava și-a asumat, în 1999, inevitabila perspectivă integratoare în Istoria critică a filmului românesc contemporan, cu o Retrospectivă de la începuturi (vol. I, necontinuat), pentru ca să revină imediat în linia întîi a artileriei de întîmpinare, nu doar stimulat, ci de-a dreptul ațîțat de primele semne de apariție a unui „nou val” în cinematografia autohtonă. A urmat – și continuă! – avalanșa juneței senecte, într-o serie abundentă de articole-comentarii-pledoarii de mare susținător al ofensivei regizorale din anii 2000, cu frecvente reacții virulente la adresa contestatarilor mișcării și – în genere – a „establishment”-ului local conservator. După un deceniu de publicistică ferventă „pe hîrtie”, în reviste tipărite, Valerian Sava și-a strîns recolta în cele trei volume dintr-O istorie subiectivă a tranziției filmice. Al Patrulea Val, restaurația mediocrată și refondarea cinemaului românesc (2011, 2012, 2013), după care, din 2018 încoace, a repornit motoarele folosind ca „suport” de publicare rețeaua Facebook, deci pagini din „universul virtual”, cu recapitulări tipografice compacte în Post/neoistoria filmului românesc (și nu numai) în mono-dialoguri critice (via Facebook & Extra-Fb.) (vol. 1, 2021 și vol. 2, 2022 – acesta!). Povestea merge înainte: se cam stinge NCR-ul (= Noul Cinema Românesc, siglă rulată frenetic de Valerian Sava, preluată de la confratele mai tînăr Mihai Chirilov, căruia îi recunoaște franc paternitatea), vine vremea unui „nou nou val” și totul trebuie consemnat cu maximă vigilență, filtrat și integrat în marea ecuație de evoluție a celei de-a 7-a arte pe meleagurile noastre. Entuziasmat de prestațiile tripletei Cristi Puiu – Cristian Mungiu – Radu Muntean și-ale comilitonilor, Valerian Sava face o critică militantă fără să i se fi tocit tăișul spadei polemice, pus adeseori în acțiune pentru a marca scăderile anumitor filme, pozițiile considerate inadecvate ale altor glosatori sau precaritățile instituționale care afectează funcționarea „breslei”. (ION BOGDAN LEFTER)
Cărți,multe cărți.
