„Cristina Modreanu alege să propună un Măniuțiu locuitor al labirintului. Formularea vrea să atragă atenția că, pentru critica de teatru, Mihai Măniuțiu este – sau poate fi – un meșter al spațialității versatile, anamorfotice, transformiste ori însăși matricea stilistică profund individualizată din care răsar aceste habitaturi onirice, erotico-thanatice. E bine ca această carte, mai robustă și mai manipulabilă decât altele din aceeași tipologie, există și ca, la capătul ei, prospețimea redescoperirii intervine fără ezitări. Un anume Mihai Măniuțiu, artizan al proximităților metafizice și onirice asezate în proxemica difuză ori irascibilă a raporturilor om-om sau om-obiect se profilează din clarobscurul fundalului scenic, ocupând prim-planul. Suntem în plină poveste. Mai vrem și altele…” Ovidiu Pecican, „Apostrof”, no. 9 (244), 2010
Cărți,multe cărți.
