„Am în față un caiet format studențesc, cu coperte groase din carton pânzat. Pe pagina de gardă conține următoarea însemnare: Din biblioteca lui G. Cuza, luat spre amintire din vraful de cărți răvășite. 25.IV. 1944.” Ștefan Nemeș. Gheorghe Cuza este fiul lui Alexandru C. Cuza, iar persoana care a făcut această însemnare ar fi fost greu de identificat dacă pe coperta interioară a caietului nu ar fi fost lipită o filă cu următorul text explicativ: Jurnalul manuscris al lui A.C. Cuza a fost găsit în casa acestuia din Iași de către locotenentul în rezervă Ștefan Nemeș, profesor de istorie. Printre cărțile răvășite, i-a atras atenția acest jurnal. Spărgându-se frontul la Iași, el a luat acest manuscris, împreună cu câteva cărți valoroase și le-a adus în ruczac [!] până la Turda, încredințându-i-le, în scurtul popas al trupelor românești din acest oraș, bibliotecarului Nicolopol Nicolae. În 1945-1946, când s-a început epurarea bibliotecilor de tot ceea ce a fost carte cu conținut reacționar, fascist, antonescian, bibliotecarul respectiv, om în vârstă la vremea aceea de circa 60 de ani, le-a scos în curte și le-a ars. Câteva manuscrise, care consideră că sunt totuși valoroase, le-a împărțit elevilor care făceau practică la bibliotecă, pentru a le păstra și a le da la iveală atunci când vor considera că pot fi valorificate pentru reconstituirea unor pagini de istorie națională. Printre cei care au primit aceste cărți a fost și Ion Marinca, elev în clasa a VI-a de liceu. Ion Marinca a păstrat acest manuscris sub cheie, până la această dată, când vi l-am înfățișat, considerând că este util să figureze printre documentele ce pot contribui la cunoașterea unora din gândurile și atitudinile avute de A.C. Cuza. Manuscrisul nu a circulat în nici un mediu, nu a fost multiplicat și a fost păstrat întocmai cum a fost preluat de bibliotecarul Nicolopol. 7. VIII. 1979 Însemnări din viață…, atâtea câte ne-au rămas în urma repetatelor reluări eliminatorii ale autorului lor, merită toată atenția cercetătorului, fie el genealogist, istoric literar sau analist al vieții social-politice de la sfârșitul veacului XIX și începutul celui următor. Este fresca personală a unei epoci, al cărei autor ne apare într-o multitudine de ipostaze ce-i pun în lumină universul intelectual, ideile și sentimentele ce l-au animat, evoluția acestor idei, consecvențele și inconsecvențele omului politic, veșnicul său neastâmpăr, spiritul frondist și intolerant, conformismul și nu mai puțin dorința de a se impune contemporanilor.
Cărți,multe cărți.
