„Capacitatea de a inventa și regiza situații – macabre, dramatice, funambulești, spiritualizate – de a suprapune planului dilematic serii de constelații simbolice, în care mitul puterii divin-despotice, erosul energetic, singurătatea și jertfa Alesului generează situații-limită, alături de capacitatea de a transfera imaginarul în acțiune și ideile în viziuni de o covârșitoare plasticitate, conferă prozei lui Mihai Măniuțiu o adevărată forță de șoc.” Dan C. Mihăilescu „Contemporanul”, 22 aprilie 1983