Tu

"Noile poeme ale lui Mihai Maniutiu ? cunoscut indeosebi ca eminent regizor de teatru, dar si ca inzestrat prozator ? surprind de data aceasta prin alt joc, al ?copilaririi" invocate candva de Arghezi. De fapt, modelul din infrastructura viziunii lui Mihai Maniutiu cred ca e mai curand cel din Psalmul lui Lucian Blaga, care evoca vremurile cand, copil, jucandu-se cu Dumnezeu, il ?desfacea ca pe o jucarie". [...] Sentimentul de parasire, clamat chiar in termenii celui abandonat pe cruce de Tatal, patrunde totusi in poeme, unde se aude si strigatul din adanc al psalmistului, insa subtil surdinizat, difuz, cu o tandra discretie elegiaca. E tonalitatea ambigua ce domina spatiul de interferente nostalgic-luminoase propus in aceste pagini de autentica poezie". (Ion POP) Mihai Maniutiu este regizor de teatru, scriitor si eseist. A montat peste o suta de spectacole in teatre importante din Romania si din strainatate, primind numeroase premii. A publicat mai multe volume de poeme si povestiri, dar si eseuri teatrale si un roman. Fragment din volumul de poezii: ?mi-ai dat mi-ai dat gandul Tau puterea de a face cu gandul orice doresc si dupa aceea mi-ai zis ?esti un copil ciudat ce-a fost in capul tau cand ti-am dat gandul meu si puteai face orice sa faci ce-ai acut" mi-ai dat gandul Tau - i-am raspuns mi-ai dat taticule gandul Tau si-n el era inscrisa ora secunda cand o sa ma parasesti si din capul meu asta a iesit o piramida mica de nisip apoi o piramida ceva mai marisoara din pietricele si din nisip apoi una mai mare din granit si asa mai departe morminte doamne?