Intoarceti-va la Mine

Dupa cateva decenii de exil, profetiile se implinesc: imparatul Cirus le da voie iudeilor sa se intoarca la Ierusalim. Ido, un preot, vede in asta o intoarcere a bunavointei divine catre poporul ales. De prea multa vreme fusesera captivi in Babilon, iar multi dintre iudei, inclusiv propriii lui fii, incep sa se indeparteze de credinta strabunilor lor. Nu multi mai sunt dispusi sa lase balta tot ce agonisisera pentru a se intoarce in tara lor de bastina si la Dumnezeul lor. Calatoria spre Tara Fagaduintei nu e lucru simplu. Greutatile intampinate ii fac sa se clatine in credinta chiar si pe cei mai tari, care incep sa se indoiasca de chemarea lui Dumnezeu. Pe de alta parte, Zaharia, nepotul lui Ido, are de facut o alegere crunta intre credinta bunicului si familia ramasa in Babilon. Insa o intalnire neasteptata cu Cel Preainalt ii va marca viata si va schimba istoria pentru totdeauna. Romanul Intoarceti-va la Mine reia istoria din Vechiul Testament sub forma povestilor de viata a doi barbati care, traind in vremuri tulburi, se vad pusi sa aleaga, cu inima sfasiata, Lynn Austin este autoarea a numeroase carti de fictiune pe teme biblice si istorice, vandute deja in peste 1,5 milioane de exemplare in lumea intreaga. Opt dintre romanele sale istorice au fost premiate cu premiul Christy, iar romanul Taramuri ascunse a fost ecranizat de Hallmark. Lynn locuieste, in prezent, in Michigan impreuna cu sotul ei. Fragment din carte: „Zaharia nu mai pricepea nimic. Statea pe muntele Templului in ziua a zecea a lunii Tisri, inghesuit printre miile de pelerini adunati de Ziua Ispasirii, cu mintea vuindu-i de intrebari. Tanarul pastor Hanan murise de pe urma ranilor in noaptea aceea. De ce ingaduise Atotputernicul asa ceva? De ce-l adusese pe Hanan si pe familia lui la sute de kilometri distanta de casa lor din Babilon, doar ca sa-i puna capat vietii intr-un mod atat de violent? N-ar fi trebuit sa-i apere Cel Preasfant de vrajmasi? Şi de ce nu voiau cei din fruntea lor, Sesbatar si Zorobabel, sa dea de urma faptasilor si sa-i pedepseasca? Ucigasii lui Hanan aveau sa ramana slobozi, ca vlajganii care il atacasera pe el. Era de-a dreptul absurd. Curtea era prea aglomerata si Zaharia prea departe de altar ca sa vada ritualul savarsit de marele-preot in straie brodate. Nu reusi decat sa surprinda crampeie de miscare si sa simta aroma jertfelor purtata uneori pe aripile vantului pana la el. Dar stia din cele invatate ca in ziua aceea sfanta, Atotputernicul avea sa-l ierte de pacate — pe el si intregul popor — daca se caiau pentru ele. Animalele de jertfa aveau sa moara in locul lui. Dupa aproape saptezeci de ani fara altar, fara o cale de izbavire, el si oameni ai lui Dumnezeu aveau sa primeasca in sfarsit iertarea. Oare Hanan nu se caise? Oare existase in viata lui un pacat cumplit aducator de moarte? Sau poate pacatuisera cu totii pentru ca nu se apucasera imediat de zidit.”