Poezia lui Sergiu Hategan, un tanar de doar 17 ani, izbucneste din interior, imbracand expresiv un suvoi emotional abundent si adesea indaratnic…..in acelasi timp, avem in fata o desfasurare lirica muncita si cautata, denotand un autor extrem de ambitios si de preocupat sa gaseasca formule de exprimare cat mai expresive, cat mai adecvate vulcanului de simtaminte, temeri si credinte in ceea ce face si miezului profund pe care vrea sa-l comunice, nu sa-l inteleaga ci sa-l releve. [...] Titlul volumului este voit contradictoriu si interpretabil in cheie poetica: Revelatio: cautarile eului liric….Iar toate aceste eforturi (si munci!) au un singur scop, cel de a atinge starea de gratie, profund poetica… Cautarea are uneori trimiteri clasice, in titluri de poezii ce pot parea cautate si pretentioase, ele ascunzand, de fapt, lumi si constelatii, in vibratii astronomice ce fac legatura cu elemente cosmice concrete, dar si cu lirica unor autori romantici importanti. (Lucian-Vasile Szabo) Fragment din volumul de poezii: „Gloria in excelsis absurdum Trecutul e poveste. Lumea in final, dezgolita de iluzii se invarte sprinten, in noul haos descoperit, lipsit de puncte fixe, sunt un simplu inotator, prins fara scapare, in glorioasa valtoare, recipientul patimilor mele, nu ma pot desparte de ele, dar in vartej iau fraiele apuc coama spumoasa a curentului si, dezlantuit cu precizie, fiecare pasiune-nvolburata se-ntrupeaza in opere de arta, desavarsite cu finete, controlate, dar eliberate, de secretul meu, absurdul atotputernic, existenta-mi cutremuratoare se revarsa asupra malurilor vesniciei. Traiasca Absurdul!”
Cărți,multe cărți.
