DAR CAND AJUNG
Se poarta poezia fara ganduri,
Asa, o nebunie deocheata,
Cu autori cazuti din alte sfere,
Ratacitori bezmetici printre randuri,
Crezand ca ei fac parte dintr-o ceata
Hranita doar cu lapte si cu miere;
Dar cand ajung sub ochii plini de sete
Ai asteptarii foilor de carte,
Tacerea se rastoarna zdrobitoare,
Cuvintele, ca niste umbre bete,
Intind pustiul care le desparte;
Si plange poezia-n fiecare
Fragment din volumul "Incertitudini" de Ion Stoica
"JURAMANTUL
Casa nu ma mai cunoaste,
Calc prea rar peste pridvor,
In morminte fara moaste
Anii nu mai sunt ai lor;
Timpul e-o prigoana-ntreaga
Pentru toate cate trec,
Niciun gand nu se dezleaga,
Cerul e un suflet sec;
N-am stiut sa fur cuvinte
Din gradina de-nvieri,
Juramantul zilei sfinte
S-a topit pe-un drum de ieri "
Cărți,multe cărți.
