Partea de sus a oraşului era socotită de pisici cel mai fericit colţişor de pe faţa pământului şi nu era mâţă ce n-ar fi visat ca odată şi odată să se mute într-acolo. Dumnezeu ştie ce le ademenea în partea ceea de oraş – poate piaţa mică, unde vânzătorii picurau veşnic în aşteptarea cumpărătorilor şi oricând puteai şterpeli câte ceva; poate livezile mari, unde mai puteai da de vrăbii bătrâne şi mioape; poate acoperişurile vechi şi umbrite, unde găseşti întotdeauna o vecină gata să-ţi asculte păsul…
Cărți,multe cărți.
