Marturisirea

Katie Lapp este pusa la grea incercare cand canoanele comunitatii amish o izoleaza de toti cei dragi. Inevitabil, decide sa plece de una singura in lumea „engleza” – stranie si primejdioasa – fara sa-si inchipuie ca omul pe care inca il iubeste planuieste sa se intoarca in sanul familiei lui amish… si la ea. „Scrierile ei sunt pline de culoare, iar cufundarea in textul lor, o reala desfatare.” — ForeWord Magazine „Una dintre cele mai indragite autoare de fictiune crestina…” — Publishers Weekly „Lewis empatizeaza atat de bine cu personajele care trag ponoasele.” — Library Journal Seria „Mostenirea din Lancaster County”, volumul 2. Fragment din carte: „Katherine ii plati soferului cursa si se intoarse cu fata spre impunatorul conac. Fatada din piatra era presarata cu vrejuri groase de plante cataratoare, uscate acum, in puterea iernii — brate ce urcau lipsite de viata, insa in siruri aliniate, pana la razele lunii. Din locul unde statea cuprinse cu privirea cladirea masiva, presarata cu numeroase cosuri de fum — acum amenintatoare si intunecate pe conturul boltei luminate de luna. Zabovi acolo, avand impresia ca sufletul si privirea ii erau acaparate de acest loc. Ani de dorinte interzise culminau intr-o singura privire. „Himnzel! Ce priveliste!" sopti ea. Abia astepta sa exploreze eleganta domeniului. Insa trebuia mai intai sa paseasca inauntru. Sa treaca pragul acestei case... cata fericire! Apucand valiza cu o mana si chitara cu cealalta, Katherine - traversa aleea circulara, ghidandu-se dupa lumina felinarelor de langa intrare. O clipa fu cuprinsa de panica si ezita langa poarta. Ce fac eu aici? se intreba. Cum ma voi integra in viata acestor oameni bogati? Intr-o fractiune de secunda avu impresia ca intreaga viata ii trece prin fata ochilor — de la cele mai vechi amintiri de copil in comunitatea amish, de la ferma dintr-o zona indepartata a tinutului Lancaster, pana la infatisarea ei eleganta, moderna. Sper ca Laurei Bennett are sa- placa de mine, se gandi Katherine, inca nesigura. Mai mult decat orice, nu-si dorea sa lase impresia unei tarancute — ba chiar exersase indelung si din greu pentru a-si slefui vorbirea si manierele.”