"Mare amară" este o proză paradoxală: contondentă și poetică, scandaloasă și tandră, problematizantă și melancolică. "În principiu, e vorba de un joc în doi. Un el se destăinuie, se plânge şi caută o salvare. Desface toate firele unei relaţii eşuate, încercând să-şi explice motivele derapajului. Postând „amară” chiar în titlu, e clar că povestea e tristă, însă, aici e aici, pentru cei care l-au mai citit pe Dan Stanca, aş zice nu doar că „Mare amară” e mai bine scris faţă de „Craii şi morţii” şi de „Boala şi visul” (despre care s-a vorbit ca fiind nominalizate la diverse premii în ultimii ani), dar şi faţă de orice alt roman pe care i l-am citit (inclusiv uriaşul „Jurnal al aşteptării” publicat anul trecut la Tipo Moldova), cartea asta este altceva. Mai concentrată, mai legată, pare mai corp faţă de orice alt roman scris de Dan Stanca (şi a trecut de 20)" Constantin Piștea, 23 februarie 2015, https://constantinpistea.wordpress.com/2015/02/23/mare-amara-dan-stanca/
Cărți,multe cărți.
