,, Este prima operă literară din lume dedicată integral exclusiv condiției umane în timpul pandemiei de Covid și este un monument literar-filosofic: poezia ca limbaj de salvare în fața morții." (Angela Furtună) Una din cele mai importante voci feminine ale poeziei actuale din România, Angela Furtună a debutat strălucit, în 1997, la 40 de ani, în revista România literară, debutul fiind îngrijit de Constanța Buzea și de Nicolae Manolescu. „Remarcăm în producţia pe deplin matură a Angelei Furtună una din creaţiile de seamă ale literaturii române de azi.” (Gheorghe Grigurcu) „Angela Furtună este o poetă puternică, de o profundă şi netrucată intelectualitate, înzestrată cu o infatigabilă imaginaţie, precum şi cu o mare disponibilitate afectivă.” (Simona-Grazia Dima) „Prin bogăţie ideatică şi imagistică uluitoare, este o operă care cuprinde existenţa însăşi: firescul cotidian se transformă hiperbolic într-o chestiune a spațiului infinit.” (Tudorel Urian) „Vedem în Angela Furtună un admirabil curaj al solitudinii, într-o vreme în care Poezia este evacuată cu brutalitate la periferia existenţei cotidiene, dominată de un feroce pragmatism mercantil şi miop.” (Norman Manea) „Puţin interesată de ultimele mode poetice, care operează mai degrabă cu senzaţii decât cu sentimente, Angela Furtună scrie o poezie anticanonică, elegiac-meditativă, interiorizată, din care nu lipsesc însă accentele de revoltă sau grimasa sarcastică.”. (Octavian Soviany) „O operă ce reconfirmă înalta apreciere pe care am dat-o mereu forţei, creativităţii şi intelectului Angelei Furtună, care este şi o apărătoare redutabilă a unor principii civice exemplare.” (Devis Grebu)
Cărți,multe cărți.
