Filmul ca situatie sociala

Punctul de plecare volumului: 'Filmul ca situatie sociala. Eseuri fenomenologice', il constituie un proiect de cercetare, derulat cu sprijinul Fundatiei Alexander von Humboldt din 2016 pana in 2017 la Universitatea din Kln si prelungit apoi inca un an la Institutul de Cercetare al Universitatii din Bucuresti. Acest proiect ar fi trebuit sa rezulte intr-o monografie, care sa trateze sistematic felul cum se impletesc una cu alta, in experienta cinematografica, relatiile sociale ale spectatorului cu ceilalti spectatori din sala, cele empatice cu protagonistii de pe ecran si cele interpretative cu intentiile de un ordin sau altul ale autorilor filmului. Fara sa vizeze in mod exclusiv si izolat niciunul dintre aceste trei paliere, cartea respectiva ar fi trebuit, dimpotriva, sa documenteze aplicat tocmai punctele in care ele se intretaie ori se compun intentional unele cu altele si se conditioneaza functional. Cum se intampla insa adesea in asemenea cazuri, redactarea acestei monografii s-a impotmolit, intre altele, din pricina faptului ca cercetarea s-a extins, prin forta lucrurilor, tot mai mult dincolo de sfera initiala a cinemaului, inspre domeniile conexe ale noilor medii si ale intermedialitatii in genere. Aceast? reorientare si-a gasit in mod explicit drumul in suita de texte mai scurte reproduse in acest volum. Ele au fost scrise in perioada de gestatie a cartii pentru diferite conferinte sau reviste, dar au ajuns s? fie ca atare totusi mai mult decat niste simple produse colaterale ale proiectului de cercetare amintit. Ele au devenit, mai curand, ceva precum o implinire-substitut a acestuia, schitand deja in fond, fara a mai lega intre ele toate punctele, tot ce ar fi meritat spus in studiul respectiv, fiind in cele din urma totodata realizarea ocolita a acelui proiect si cronica autosabotarii sale. Una dintre tendintele critice - sau autocritice - care se insinueaza in subtextul intentiilor centrale ale eseurilor cuprinse in acest volum, fiind si tematizate in mod pregnant in cateva dintre ele, este aceea de a demonta intr-un fel sau in altul opozitia traditionala dintre ceea ce intra in mod esential in sfera continutului propriu filmului si ceea ce tine doar in mod accidental de contextul s?u exterior, fiind in fond irelevant pentru intelegerea acestuia. Din contra, mai multe dintre textele acestui volum cauta deopotriva sa extrapoleze din detalii exterioare - ale conditiilor de vizionare in sala ori ale receptarii istorice ulterioare - afirmatii esentiale asupra continutului filmelor insele, iar daca aceasta optiune are, fara indoiala, o justificare teoretica, pe care cauta s-o circumscrie indeosebi eseurile despre 'filmul privit din afara' si despre 'remedializare', ea are in plus fata de acestea si cateva repercusiuni metodologice, ce definesc stilul lucrarii de fata. Acestea privesc, pe de o parte, tipul anume de 'demers fenomenologic' pe care il adopta si practica cercetarile cuprinse aici - unul in cuprinsul caruia diferenta dintre observatia directa si lectura indirecta este relativizata, asa cum e, potrivit argumentului unuia dintre texte, relativizata azi chiar distinctia dintre statistica si fenomenologie; pe de alta parte, ele privesc sensul insusi al criticii si interpretarii de film, al carei fenomen nu il constituie niciodata, potrivit argumentului sau implicit, doar simplul text filmic. Iar in acest punct, s-ar putea spune, se intalnesc inca o data propensiunea sociologic? si cea filozofica a cartii.