Marginalităţi, periferii şi frontiere simbolice

Regimul comunist s-a confruntat în permanenţă cu un duşman, real sau închipuit, care a devenit o realitate omniprezentă la nivel discursiv. Împotriva acestui duşman statul a dus o politică de izolare şi excludere ce căpăta deseori valenţe şi tonuri represive. Pe lângă promovarea unor politici menite să distrugă punctele de convergenţă ale vechii societăţi, autorităţile au trebuit să identifice noi tipuri de dialog, pentru a reconstrui societatea într-un cadru controlat şi susţinut de către regimul-stat.   Cele treisprezece studii reunite în volum explorează politicile de marginalizare şi excludere adoptate de regimul comunist şi răspunsurile actorilor sociali la aceste politici. Sunt de asemenea analizate procesele de dezintegrare a structurilor antebelice şi eforturile de înregimentare a diferiţilor actori politici şi sociali în anii postbelici, precum şi periferiile artistice şi culturale din România comunistă.