Dan Slusanschi. Portret de clasicist

Volum coordonat de Ana-Maria Răducan și Florin-George Călian Pentru multi dintre autorii care au contribuit cu evocari in volumul de fata, dar si pentru editori, profesorul Dan Slusanschi (1943-2008) a intruchipat fi gura carturarului si a dascalului prin excelenta: un extraordinar profesor universitar, care a format generatii de clasicisti, dar si unul dintre cei mai importanti umanisti si oameni de cultura pe care i-a avut Romania vreodata. Pe noi, editorii volumului, ne-a format (si informat) atit Omul, cit si profesorul Dan Slusanschi. Ne-au cucerit mai intii blindetea si vitalitatea contagioasa cu care-si revarsa informatiile carturaresti. L-am descoperit treptat pe profesor, luati prin surprindere in anii studentiei de faptul ca nu era doar un clasicist desavirsit (traducatorul prin excelenta al epopeilor), dar si un expert in latina medievala si un foarte fin cunoscator (printre putinii de altfel) al neolatinei principelui Dimitrie Cantemir. (Ana-Maria Raducan, Florin-George Calian – editori)„Dan Slusanschi era un fenomen. Traducea din greaca lui Homer, din latina lui Vergiliu, din engleza lui Tolkien ori din franceza lui Benveniste cu acelasi sentiment de acasa, de limba cunoscuta nu pe dinafara, ci pe dinauntru. Limbile pe care le stia, nu parea sa le fi invatat cindva: parea sa le fi stiut dintotdeauna. Pentru el, limbile nu erau achizitii exterioare, ci renasteri interioare. In Dan Slusanschi, limbile traiau asa cum traiesc in noi organele vitale.Ficatul sau era greaca, rinichiul sau era latina, plaminii sai erau alcatuiti dintr-un amestec ordonat de limbi, vechi si moderne. Era fabulos in etimologiile sale indo-europene. Uneori, cind ne intilneam si vorbeam despre de toate, se oprea din curgerea conversatiei si tragea dintr-unele din cuvintele folosite cite un fir etimologic, pe care il ducea nu doar pina in etimonul sau originar (sau pina la discutia savanta referitoare la el), ci pina in ambianta sa culturala, religioasa, sociala, economica si antropologica, despre care stia totul. In plus, parea ca stie si toate cele patru sute treizeci si noua de limbi si dialecte indo-europene si ca le-a vorbit pe toate, ca limbi materne, inca de cind s-au diferentiat din predecesoarele lor si s-au autonomizat. Dan Slusanschi era un platonician al etimologiilor. Parea ca le vazuse cindva derivarea, ca fusese martorul formarii lor, ca le fusese contemporan si ca, de atunci, nu le uitase. Cunoasterea, pentru el, nu era decit o anamneza, o rememorare a ceea ce, cindva, vazuse cu ochii lui si ascultase cu urechile lui. Dan Slusanschi cu adevarat a fost un fenomen”. (Horia Roman Patapievici). Au adus contributii la volum: Francisca Baltaceanu, Florica Bechet, Arcadie Bodale, Louis Callebat, Florin George Calian, Eugen Ciurtin, Stefan Colceriu, Gabriela Cretia, Andrei Esanu, Ioana Gogeanu, Octavian Gordon, Maria Iliescu, Liana Lupas, Carmen Manea, Alexandru-Sorin Marculescu, Ioana Munteanu, Adrian Muraru, Mihaela Paraschiv, Horia-Roman Patapievici, Andrei Pippidi, Andrei Plesu, Anca Plugaru, Elena Liliana Popescu, Ana-Maria Raducan, Vasile Rus, Antoaneta Sabau, Oana Salisteanu, Marina Stefureac, Bogdan Tataru-Cazaban, Andrei Timotin, George Bogdan Tara, Ileana Voicescu.