E destul să vezi doar sumarul acestei cărţi ca să realizezi cât adevăr cuprinde în sine adagiul spune-mi ce citeşti, ca să-ţi spun cine eşti. Pe care am putea să-l şi parafrazăm: spune-mi despre cine scrii, ca să-ţi spun cine eşti. Cortázar, Márquez, Vonnegut, Pavić, Ishiguro, Calvino, Hrabal, Kadare, Lee, Oz şi mulţi, mulţi alţii, nume de primă mărime de pe toate meridianele, elita literaturii şi gândirii universale, sunt autorii pe care Emilian Galaicu-Păun i-a citit şi comentat. Am scris şi vorbit nu o singură dată despre enciclopedismul său, calitate rară azi în epoca pospaiului de cultură smartphonizată. El e nababul unei erudiţii rare care fertilizează nu numai eseistica, dar şi opera sa artistică. Forţând uşor nota, aş putea spune că, dacă prin absurd, s-ar pierde toate aceste cărţi, Emil ar fi cel care ar restabili din memorie o bună parte din Biblioteca Borges. Fina sa intuiţie care sesizează imediat valoarea, jubilaţia sa discretă în faţa talentului străin l-au pus în armonie cu sinele său creator, Emilian Galaicu-Păun fiind astăzi nu un simplu comentator literar, ci unul dintre cei mai subtili eseişti de la noi. Cartea pe care o ţineţi în mână îmi dă în acest sens absolută dreptate. Eugen LUNGU
Cărți,multe cărți.
