Vasile ARHIRE recidivează editorial probând aceleași știute virtuți ale condeiului gazetăresc, alături de seriozitatea și profesionalismul care l-au caracterizat din totdeauna. Adună între aceste două coperți mărturii unice, investigând cu rară tenacitate în lumea mirabilului „a fost odată” al fotbalului ieșean. Ca și spectacolul teatral, cel fotbalistic are viață scurtă; un meci revăzut pe ecran, cu scorul deja știut și cu vibrația trăirilor tribunei stinsă, n-are cum atinge nici pe departe temperatura emoției evenimentului petrecut în direct. Iar dincolo de dreptunghiul gazonului, în planul al doilea, mai deloc expus public, se petrec sumedenie de alte întâmplări, repede și firește blurate de uitare. Meciul rămâne străfulgerarea explozivă de vârf, dar viața cea adevărată a fotbalului este mult mai complexă decât s-ar crede, la fel de agitată pasional, și, în felul ei, tot o confruntare: a sportivului cu sine însuși, a grupării cu virtuțile și imperfecțiunile fenomenului, a balansului dintre rigoare și întâmplare, cu necesara implicare a valorilor eticii sportului. Amândouă planurile sunt generos luminate de această carte-martor ce reînvie vibrant momente pasionale unice, revelând totodată ceea ce nu s-a bănuit că s-ar afla în spatele cortinei. Cunoaștem destine, rechemăm bucuria succeselor, retrăim amarul înfrângerii, participăm din nou, intens afectiv, la derularea „istoriilor din Copou” relatate chiar de eroii lor. Și sportul ieșean, și publicul larg, meritau revelatoarea carte datorată lui Vasile Arhire. MIRCEA RADU IACOBAN
Cărți,multe cărți.
