Sectantii

In Bugeac exista o comunitate religioasa care reuseste sa supravietuiasca de patru generatii, cu toate ca a trebuit sa treaca prin tot atitea regimuri diferite: imperiul tarist, Romania Mare, URSS si Republica Moldova. Comunitatea a fost fondata la sfirsitul secolului al XIX-lea de un negustor din Transilvania, ajuns undeva intre Chilia, Ismail, Cetatea Alba si Odessa. Sub influenta rusilor rascolnici si molocani, a colonistilor germani protestanti si a evreilor mesianici, tinarul transilvanean simte o chemare ce il indeparteaza de religia ortodoxa si il arunca intr-o aventura incredibila. Este vorba despre o secta cu idealuri inalte si un stil de viata de o puritate nemaiintilnita. Statul, Leviatanul secolului XX, majoritatea pravoslavnica si, mai ales, „lumea aceasta” laica au fost mereu adversari de temut, dar si o provocare pentru comunitate, care face eforturi sa le salveze si sa le aduca pe calea cea buna. Cum a rezistat micul grup in fata fortelor cumplite ce il amenintau? Cum a facut fata marilor ispite ale secolului XX? Vasile Ernu spune povestea fascinanta a acestei comunitati – o poveste care continua si azi. „Da, sint sectant, pentru ca asa ne-a botezat Cezarul, asa ne strigau dregatorii si carturarii «lumii acesteia», asa ne etichetau majoritarii pravoslavnici. Da, sint «oaia neagra» a unei secte radicale si marginale. Sint la a patra generatie de sectanti care de-a lungul a peste o suta de ani au trait in Bugeacul Basarabiei, in patru tari diferite, chiar daca nu ne-am mutat prea mult. Am trait sub atitea regimuri si dregatorii intr-un veac, incit le-am uitat numele. Ei insa nu ne-au uitat si ne-au numit mereu cu ura si dispret: sectanti. In cele ce urmeaza va voi marturisi – atit cit am aflat si mi s-a spus, atit cit stiu si eu din experienta directa –Tora sau Pentateuhul sectei mele. Sa pornim la drum, in fata ne asteapta stepa Bugeacului si Cartile lui Moise repovestite prin istoria familiei si comunitatii mele: Geneza, Exodul, Leviticul, Numerii si Deuteronomul.”