Preocuparea faţă de mediu a devenit un imperativ al zilelor noastre. Suntem atât de preocupaţi să salvăm lumea, încât grija noastră s-a transformat în fanatism. Protectorii mediului ne acuză neîncetat că „rănim planeta cu fiecare respiraţie", că o consumăm și o distrugem în goana noastră nebunească după confort. Ecologia a devenit o ideologie globală, cu preoţii, templele şi vocabularul ei demn de un nou catehism al catastrofei. Dar ce se află în realitate dincolo de această „scenografie a apocalipsei"? Sub masca acestui discurs patetic despre mediu, omul nu se teme oare de propriul sfârşit?
Cărți,multe cărți.
