Aurora Liiceanu își recompune din fragmente viață , din perioada studiilor până în anii postdecembriști , plasind în prim-plan figura fiului sau , dar și traseul profesional, cu interesante referințe la psihologie sau la maeștrii cu rol formator pe care i-a cunoscut. Sînt evocate de asemenea prietenele apropiate, experiențele inedite precum „Suveică ”, o fabrică de textile unde autoarea a fost angajată pe un post de muncitor necalificat după afacerea „Meditația transcendentală ”, sau, după 1989, experiențele din televiziune. Rememorarea diferitelor episoade autobiografice prilejuiește considerații psihologice mai generale despre maternitate, educația copiilor, rolul prietenilor în viață noastră , relațiile de cuplu sau expunerea vieții private.
Cărți,multe cărți.
