În SUA, de 4 iulie, indiferent unde se află, americanii se ridică în picioare şi, cu mâna la inimă, cântă imnul. Dar nu doar acolo se întâmplă aşa. Mergeţi în ţările bătrâne ale Europei şi veţi vedea cât de conservatori sunt cetăţenii acestor state la acest capitol. Minţile lor au toate un sâmbure vechi, ireductibil şi profund al unei apartenenţe durabile, al unei identităţi intangibile. Cultura îi ţine la un loc. Poţi da drumul oricărui dizolvant, poţi promova orice curent decadent, supramodern, postmodern, dar sâmburele rămâne tot acolo. De unde şi optimismul meu şi disperarea celor care văd că aceste curente dizolvante rămân doar simple mode, trecătoare şi fără efecte decisive.