Deși Gibran s-a considerat întotdeauna pictor și nu scriitor, celebritatea și-o datorează aproape în întregime cărților sale. Reconcilierea celor două înclinații, literară și artistică, care și l-au revendicat fiecare pentru sine, s-a realizat totuși în opera lui scrisă, căci Gibran a scris ca și cum ar fi pictat. Chiar dacă puțin numeroase, povestirile lui pline de viață precum și „poemele în proză" au avut o influență considerabilă în epocă. Limbajul său este simplu și colocvial, dar întotdeauna grav, iar dacă inspirația sa are neîndoielnic rădăcini în tradiție, cum bine observau exegeții săi arabi, stilul și „tușa scriiturii" rămân puternic marcate de cultura occidentală. Darul Iubirii reunește cele mai cunoscute opere ale lui Kahlil Gibran: Profetul - este cartea care i-a adus lui Gibran o notorietate mondială. Generații întregi de cititori o vor considera, împreună cu Mary Haskell, „cartea cea mai plină de iubire din câte s-au scris vreodată". Nebunul - este o colecție de parabole publicată prin curajul și viziunea tânărului editor Alfred Knopf din New York - cel care îl va sfătui să- și schimbe numele din Khalil în Kahlil, pentru o pronunție corectă în limba engleză . Portret în peniță - redă cu ajutorul câtorva scrisori din puțina corespondență purtată între Gibran și Mary Haskell, muza sa, înfiriparea unui delicat simțământ de afecțiune între două persoane aparținând unor culturi diferite. Deschizătorul de drumuri - este o colecție de cugetări și meditații asupra destinului omului. Nisip și spumă - o colecție de parabole și aforisme. Grădina profetului - apărută postum, este scrisă în prelungirea Profetului și ca o încununare a acestuia. Opera lui este formatoare de conștiință întrucât Gibran ne îndeamnă neîncetat să redescoperim partea spirituală a vieții; mai presus de toate, el ne amintește, într-un mod emoționant, că omul este dator să lupte neobosit pentru libertatea și demnitatea sa, că sufletul se îmbolnăvește în lipsa frumuseții și a iubirii.
Cărți,multe cărți.
