În anul 1857, Hippolyte-Léon-Denizard Rivail, fondatorul spiritismului, intelectual și pedagog apreciat, publică sub pseudonimul Allan Kardec ceea ce avea să devină bestseller internațional, cea mai cunoscută carte despre fenomen. Cel ce nu cunoaște despre acest domeniu decât detaliile romanțate despre mișcarea mesei pe care tronează globul de cristal, nu vede aici decât un amuzament, un joc de societate și nu înțelege că acest fenomen – atât de simplu și obișnuit, binecunoscut atât în Antichitate, cât și în rândul popoarelor semisălbatice – poate fi luat în considerare ca fiind una dintre cele mai serioase probleme ale ordinii sociale. De mare impact și interes cultural în societatea secolului XIX, Spiritismul revendică un rol și o forță mesianice. Prin tălmăcirea lui Allan Kardec în a sa Carte a Spiritelor se proclamă încoronarea unei noi epoci, a unui nou pact cu Dumnezeu. Mișcarea spiritistă a încercat să sfărâme acest perete impenetrabil ce separă lumea Spiritelor dematerializate de lumea celor vii, astfel încât prin mesajele venite de dincolo de mormânt omenirea suferindă să recapete curaj și încredere în clarificarea scopului vieții pe pământ, a evoluției spirituale și a vieții de după moarte. Cartea Spiritelor este cel mai reprezentativ dintre cele 5 titluri ale codului spiritist scris de Allan Kardec. Alcătuită din 4 părți și peste 1 000 de întrebări și răspunsuri, cartea prezintă în mod rațional și logic informații oferite de Spirite de ordin înalt despre aspecte științifice, psihologice și religioase ale vieții de aici și de dincolo, despre Dumnezeu, despre nemurirea sufletului, despre natura spiritelor și relația lor cu ființele umane, despre legile morale care guvernează Universul și nu în ultimul rând despre prezentul și viitorul umanității.
Cărți,multe cărți.
