Orientul antic, unul dintre principalele focare de civilizație ale omenirii, surprinde prin marea densitate a faptelor de istorie și de cultură. Pe un spațiu geografic nu prea întins și deloc divers, de-a lungul câtorva milenii s-au succedat neîntrerupt și cu o neobișnuită repeziciune și bogăție nu mai puțin de șapte tipuri de literatură. Deși anterioare sau uneori contemporane cu cele clasice, ele și-au dobândit notorietatea meritată, după un lapsus memoriae, istoricește explicabil, abia în era modernă. În pofida deosebirilor lor, cele șapte „prințese” ale Tigrului și Eufratului prezintă indiscutabile afinități, nu numai de limbă, dar și de gândire. Această lucrare este o primă încercare de sinteză românească, fără precedent până și în țări din America sau Europa cu solide tradiții de orientalistică, a unora dintre cele mai vechi creații literare care, alături de cele din Egipt, India și China antică, se numără printre inestimabilele tezaure ale spiritualității universale. Constantin Daniel și Ion Acsan, personalități pasionate de studiul istoriei, al limbilor și al culturii spirituale și materiale a popoarelor din Orient, au alcătuit, în colaborare, o antologie cu cele mai reprezentative texte din literatura sumeriana, babiloniană și asiriană, literatura feniciană, hitită, aramaică, literatura ebraică și literatura Iranului antic. Textele publicate au fost atent alese, astfel încât să acopere o varietate de scrieri, atât în proză cât și în versuri, volumul de față putând fi considerat o adevărată „lucrare de arheologie literară”, un demers menit să scoată din uitare și să readucă în circuitul literar scrieri valoroase multimilenare.
Cărți,multe cărți.
