„Descoperirea manuscriselor de la Marea Moartă a dus la publicarea unui număr imens de articole, de comunicări și de cărți. Cu toate acestea, legat de manuscrisele de mai sus există un mare număr de enigme, de probleme destul de obscure care nu au putut fi dezlegate până acum. În manuscrisele de la Marea Moartă apare foarte des expresia de "secret", "mister", menționându-se secretele divine cunoscute de divinitate, de îngeri și de puterile cerești, precum și secretele "minunate" pe care esenienii sau unii dintre ei susțin că ajung să le cunoască prin revelație. Aceste secrete "minunate" par a fi experiențe extatice... Josephus Flavius scrie că esenienii păstrau cu cea mai mare grijă secretele grupării lor politico-religioase și învățăturile ei nu le împărtășeau nimănui, "chiar dacă ar fi trebuit să moară în cele mai mari chinuri din cauza aceasta" (Bellum judaicum, lib. II, cap. VIII). De aceea esenienii, intrând în această grupare, făceau jurământul (poate singurul pe care aveau voie să-l facă) de a nu dezvălui altora nimic din secretele mișcării lor, de a nu face cunoscute altora cărțile lor și de a nu spune altora numele îngerilor. Riguroasa izolare a comunității de la Qumran ușura păzirea tainelor ei. Secretele ei nu erau dezvăluite noilor membri ai comunității decât treptat, în timp și în raport cu progresul lor în cunoașterea Bibliei și mai ales a înaintării lor în ceea ce am putea numi perfecțiunea spirituală. De aceea Regula Comunității scrie limpede: "Să îndemne spre cunoașterea adevărului și înfăptuirea dreptății pe cei ce au ales Calea. Pe fiecare după duhul său, în ordinea etapelor sale, să-l călăuzească spre cunoaștere și să-l instruiască asupra tainelor minunate și adevărate..." (IX, 17-18). S-a spus de multe ori că descoperirea bibliotecii pustnicilor de lângă Marea Moartă reprezintă una dintre cele mai tulburătoare realizări în domeniul arheologiei din epoca noastră. Credem că aserțiunea aceasta este justificată de numărul mare de scrieri descoperite - din care nu s-au publicat decât o mică parte - și de interesul pe care aceste texte îl reprezintă pentru istoria religiilor.” - Constantin Daniel
Cărți,multe cărți.
