Darurile deșertului

Cartea Darurile Deșertului este cu adevărat purtătoarea unei tipsii pline cu povești despre darurile duhovnicești din care părinții de la Muntele Athos se împărtășesc zi de zi, ca efect și reverberație a faptului că și-au deschis viețile și inimile către lucrarea plină de har a Rugăciunii lui Iisus. Cu această carte, Markides reușește să coboare învățăturile atonite din mănăstirile de la Sfântul Munte până în casele noastre. Tradițiile răsăritene străvechi de purtare și închinare în acord cu valorile ortodoxe se așează, prin învățăturile pline de dragoste de oameni ale părintelui Maximos, în proximitatea vieții laice, aici, în orașele în care, uneori, doar o speranță subtilă și intuiția tăcută ne mai țin pânzele orientate către un sens profund al vieții. Dincolo de răspunsurile posibile oferite de biologie, neuroștiintă, psihologie și dezvoltare tehnologică, socio-culturală senzația omului modern este că... mai e ceva.   Calea Întreită a duhovnicilor creștini, așa cum este prezentată de părintele Maximos acestui pelerin din lumea occidentală, poate aduce omului modern clarificare și o semnificație pentru existența umană: înțelegerea evolutivă a sinelui în relația cu Dumnezeu ‒ care nu este o mișcare oarbă, mecanică și automată spre dumnezeire. Sinele trebuie mai întâi să se arate în conștiință și apoi să dorească intens să ajungă la o formă cât mai profundă de întregire. Îndeplinirea unui asemenea scop ‒ eliberarea din strânsoarea patimilor primare ‒ necesită efort și sacrificiu.   „Întreita Cale a purificării, iluminării și cunoașterii lui Dumnezeu (Catharis, Fotisis, Theosis) ar putea fi un model arhetipal al destinului uman. Dacă lumea contemporană ar recunoaște acest proces, s-ar ajunge la înțelegerea celor mai îndepărtate domenii ale naturii umane și poate la cea mai profundă structură a realității înseși. Noțiunea că ființele umane sunt create după chipul lui Dumnezeu și faptul că au potențialul și capacitatea de a se uni cu Dumnezeu este o temă de afirmare a vieții care oferă o harta a orientării existențiale pentru a-i ajuta pe oameni să navigheze prin viață. Mesajul interior care vine din Orientul creștin este că, în ciuda tragediilor și a necazurilor inevitabile care intervin pe drum, la capătul călătoriei sufletului este unirea fericită cu Dumnezeu. În același timp, sfinții ne amintesc permanent că, pentru a atinge dumnezeirea și pentru a reveni la destinația noastră supremă, trebuie să ne angajăm într-o luptă spirituală curajoasă și sistematică pentru a ne depăși patimile egoiste. Nu există scurtături pentru a ajunge acolo.” - Kyriacos C. Markides, Darurile Deșertului