În aprilie 1983, când scria prefața celui de-al treilea volum al operei sale monumentale, Istoria credințelor și ideilor religioase, Mircea Eliade anunța o modificare în planul general al lucrării, lăsând pentru un ultim tom capitolele privitoare la religiile Chinei și ale Japoniei, prezentarea religiilor arhaice și tradiționale din America, Africa și Oceania, precum și o secțiune de încheiere, despre creativitatea religioasă a societăților moderne. Profesorul plănuia să încredințeze redactarea acestor capitole unor colegi și colaboratori ai săi, care îi împărtășeau viziunea asupra istoriei religiilor. După dispariția lui Mircea Eliade – în 1986 – , încheierea Istoriei, conform organizării și în spiritul teoriilor sale, a revenit unei echipe formate din istorici ai religiilor și etnologi renumiți, experți cu autoritate în domeniile lor.
Cărți,multe cărți.
